În România, sobele cu lemne sunt utilizate pe scară largă, mai ales în mediul rural, unde lemnul rămâne una dintre principalele surse de încălzire pe timpul iernii. Însă, în ultimii ani, au apărut discuții despre impactul negativ al arderii lemnului asupra calității aerului și sănătății publice. Deși în România nu există încă reglementări la fel de stricte ca în țările nordice, există presiuni la nivel european și local pentru a implementa măsuri mai stricte, în conformitate cu cerințele Uniunii Europene.
Reglementările Uniunii Europene
La nivelul Uniunii Europene, Directiva Ecodesign (2009/125/CE) reglementează emisiile și eficiența energetică pentru sobele cu lemne și alte echipamente de încălzire. Deși România face parte din UE și ar trebui să implementeze aceste reglementări, multe sobe utilizate în prezent în România nu îndeplinesc aceste standarde stricte. Arderile de lemn generează particule fine (PM2.5) și alți poluanți care afectează semnificativ calitatea aerului, mai ales în zonele urbane și periurbane.
Conform cerințelor Ecodesign, producătorii trebuie să dezvolte sobe mai eficiente, iar utilizatorii sunt încurajați să renunțe la sobele vechi, ineficiente, care emit cantități mari de poluanți.
Situația în România
În România, legislația actuală nu impune restricții semnificative asupra utilizării sobelor cu lemne. Totuși, există inițiative care își propun să crească gradul de conștientizare asupra poluării cauzate de sobele vechi și să promoveze utilizarea unor surse de energie mai ecologice, cum ar fi sobele moderne pe peleți sau alte forme de energie regenerabilă.
În marile orașe, precum București, Cluj-Napoca sau Timișoara, s-au înregistrat creșteri ale poluării aerului pe timpul iernii, datorită arderilor de combustibili solizi, inclusiv lemne, în gospodării. În prezent, nu există reglementări clare care să impună înlocuirea sobelor vechi cu modele mai eficiente din punct de vedere energetic.
Totuși, autoritățile locale din unele orașe au început să ia măsuri pentru a îmbunătăți calitatea aerului. În București, de exemplu, există un plan de acțiune pentru îmbunătățirea calității aerului, iar utilizarea sobelor vechi ar putea fi reglementată mai strict în viitorul apropiat.
Comparativ cu alte țări europene
În contrast cu Danemarca sau Suedia, unde reglementările sunt stricte și impun înlocuirea sobelor vechi care nu respectă standardele de emisii, România se află încă în stadii incipiente în ceea ce privește adoptarea unor măsuri similare. De exemplu, în Danemarca, sobele instalate înainte de 1 iunie 2008 trebuie scoase din funcțiune sau modernizate în termen de 12 luni, în timp ce în România, nu există un termen-limită pentru înlocuirea sobelor vechi.
În Suedia, sobele vechi care emit poluanți în cantități mari sunt înlocuite treptat, iar guvernul oferă stimulente pentru a încuraja trecerea la soluții mai ecologice, precum sobele pe peleți. În România, astfel de măsuri ar putea fi adoptate în viitor, dar momentan nu sunt disponibile programe ample de înlocuire a sobelor.
Norvegia: O strategie ecologică chiar și în afara Uniunii Europene
Deși Norvegia nu face parte din Uniunea Europeană, țara implementează măsuri stricte pentru a limita poluarea provocată de sobele cu lemne. Norvegienii sunt încurajați să modernizeze sobele vechi pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Această abordare ar putea servi drept model pentru România în viitor, deoarece și țara noastră trebuie să ia măsuri pentru a reduce emisiile de carbon și a proteja mediul înconjurător.
Concluzie
Deși în România sobele cu lemne sunt încă o sursă importantă de încălzire, presiunea de a reduce poluarea aerului și de a proteja sănătatea publică va duce probabil la adoptarea unor măsuri mai stricte în viitor. Comparativ cu Danemarca, Suedia și Norvegia, România are nevoie de o strategie mai clară pentru a reglementa sobele vechi și a încuraja utilizarea unor surse de energie mai eficiente și ecologice.
Surse:
- European Commission – Ecodesign Directive
- Danmarks Naturstyrelse – regler for brændeovne
- Naturvårdsverket – Vedeldning
- Miljødirektoratet – Vedfyring og luftkvalitet
