Litiul este elementul-cheie din bateriile care alimentează viitorul electric. În prezent, China domină complet această piață, iar extracția de litiu în Europa încă nu există la scară comercială. Un nou studiu arată însă că Europa are un potențial semnificativ de producție proprie — o oportunitate majoră pentru competitivitate, climă și securitate economică. În același timp, studiul evidențiază și dependențele complexe din comerțul global, care modelează piața.
Industria auto europeană, responsabilă pentru 6% din PIB-ul UE, riscă să piardă teren dacă Europa nu dezvoltă producția proprie de mașini electrice și baterii. În prezent, 20% dintre vehiculele noi vândute în Europa sunt electrice, iar obiectivul UE este ca motoarele cu combustie să dispară complet până în 2035.
În bateriile moderne — atât pentru mașini, cât și pentru electronice de consum — litiul rămâne indispensabil. Metale precum cobaltul sau nichelul pot fi înlocuite, dar nu și litiul. Există cercetări pentru alternative pe bază de sodiu, însă acestea au randamente mai scăzute, iar comercializarea lor este incertă.
Pe scurt: cine controlează extracția și rafinarea acestor metale deține puterea — iar în prezent, China ocupă această poziție.
„Statul chinez sprijină de ani buni companiile naționale din domeniul tehnologiilor verzi. UE, dacă vrea să recupereze decalajul, va trebui probabil să adopte politici similare. Pentru statele membre, riscurile și investițiile necesare sunt prea mari individual”, explică André Månberger, cercetător în metale critice la Universitatea din Lund.
Risc geopolitic
Împreună cu fostul său doctorand, Qifan Xia, Månberger a analizat lanțurile globale de aprovizionare cu litiu. Rezultatele confirmă dominația Chinei, dar și interdependențele globale extrem de complicate, care implică nu doar extracția, ci și rafinarea, producția de componente și fabricarea bateriilor propriu-zise.
„Problema nu este doar pierderea industriei auto europene și a locurilor de muncă, ci și riscul ca Europa să fie vulnerabilă la presiuni economice în cazul unor conflicte globale”, avertizează Månberger.
Importurile ar putea scădea cu peste 50%
Într-un studiu publicat în Cell Reports Sustainability, cercetătorii au analizat zăcămintele identificate în Europa, China și SUA, cu potențial de exploatare. În Europa, câteva proiecte sunt deja planificate, dar extracția comercială nu a început încă. Principalele resurse se află în Spania, Portugalia, Germania, Franța, Serbia și Finlanda. În Suedia, prospecțiunile nu au identificat zăcăminte viabile economic.
Dacă aceste resurse ar fi valorificate, UE și-ar putea reduce dependența de importuri cu mai mult de jumătate până în 2030, cu un potențial de producție estimat la circa 325.000 de tone de carbonat de litiu.
Un drum plin de compromisuri
Extinderea extracției europene de litiu se confruntă însă cu numeroase obstacole: costuri mari, opoziția comunităților locale, riscuri pentru mediul înconjurător, contaminarea apelor subterane și responsabilități sociale complicate.
„Există tehnologii promițătoare în Germania, unde litiul este extras geotermic din apele termale. După filtrare cu membrane speciale, litiul este recuperat cu impact minim asupra naturii. Totuși, aceste rezerve acoperă doar o mică parte din necesarul european, iar minele clasice vor rămâne esențiale dacă Europa vrea să își reducă dependența”, adaugă Månberger.
El speră ca studiul să deschidă o dezbatere informată despre priorități. „Independența totală față de importuri nu trebuie să devină un scop absolut. Este nevoie și de soluții alternative: diversificarea importurilor, dar și reducerea cererii prin folosirea mai eficientă a resurselor.”
O luptă dificilă
Dar are Europa cu adevărat șanse reale să dezvolte o producție proprie de baterii? Produsele chineze sunt mult mai ieftine și există temeri că Beijingul va inunda piața europeană — mai ales dacă SUA impun noi taxe vamale.
„Va fi greu. UE lucrează acum intens la dezvoltarea întregului lanț de producție de baterii pe teritoriul său, pentru a-și întări competitivitatea. Competențele europene în tehnologia bateriilor vor fi esențiale pentru viitorul industriei auto. Dacă tranziția energetică va însemna pierderea unor ramuri industriale importante, atunci însăși susținerea politică a obiectivelor climatice ar putea fi pusă la încercare”, avertizează Månberger.
