Mihail Gorbaciov a pledat pentru dialog și pentru a renunța la folosirea forței cu prilejul unei vizite în Parlamentul European.
Fostul președinte al URSS s-a aflat în Parlament în 2008 cu ocazia Energy Globe Awards, ocazie cu care i-a fost decernat un premiu pentru realizările sale de o viață. Pentru a marca trecerea în neființă pe 30 august a ultimului lider al Uniunii Sovietice, lăudat de mulți pentru rolul său în încheierea pașnică a Războiului Rece, republicăm un interviu realizat în timpul vizitei sale. El a vorbit atunci despre modul în care țările ar trebui să coopereze în era globalizării și despre preocupările sale cu privire la mediu.
Aţi iniţiat schimbări majore în Uniunea Sovietică şi aţi făcut multe lucruri pentru a pune capăt războiului rece. Ce lecţii putem învăţa din această experienţă pentru reconstrucţia lumii şi combaterea „războiului fierbinte“ împotriva naturii?
La jumătatea anilor ’80 liderii statelor mari şi-au dat seama că trebuie făcut ceva urgent. Dumnezeu a făcut ca drumurile liderilor Gorbaciov, Reagan, Bush, Thatcher, Mitterrand şi ale altora să se intersecteze; aceştia au fost îndeajuns de înţelepţi pentru a depăşi prejudecăţile şi clişeele şi au început să discute despre ameninţarea nucleară. Acum lumea este diferită, cunoaştem globalizarea, statele sunt mai interdependente, ţări ca Brazilia, China şi India au urcat pe scenă.
Cea mai importantă lecţie pe care am primit-o atunci este că trebuie să cultivăm dialogul. Trebuie să construim încrederea. Trebuie să renunţăm la forţă în politică pentru că forţa nu aduce nimic bun. Trebuie să înţelegem că suntem în aceeaşi barcă, trebuie să vâslim împreună; dacă nu, unii vâslesc, alţii toarnă apă în barcă, unii chiar fac o gaură în barcă. Nimeni nu are de câştigat în felul acesta.
Să ne uităm la SUA şi Irak; toată lumea era împotrivă iniţiativei SUA, chiar şi aliaţii lor, dar nu au ascultat şi ce s-a întâmplat? Acum nu mai ştiu cum să iasă de acolo. Acum toţi înţelegem că Statele Unite sunt foarte importante, că depindem de ele şi dacă SUA de destramă se prăbuşeşte toată lumea. Trebuie să îi ajutăm să iasă de acolo. Asta înseamnă că e nevoie de cooperare, avem nevoie de o nouă ordine a lumii şi de mecanisme globale pentru a o administra.
După războiul rece toată lumea vorbea despre o nouă ordine a lumii, chiar şi Papa ni s-a alăturat spunând că avem nevoie de o nouă ordine, mai stabilă, mai corectă, mai umană. Cu toate acestea, URSS s-a destrămat – în primul rând din cauza unor probleme interne – iar SUA nu au rezistat tentaţiei de a se folosi de confuzia creată. Elitele politice s-au schimbat, cei care au pus capăt războiului rece au părăsit scena lumii, cei noi au vrut să îşi scrie istoria proprie. Aceste erori de viziune, deciziile neadecvate şi paşii greşiţi au făcut ca lumea să nu mai poată fi guvernată. Acum trăim în haos. Noi stiluri de viaţă şi noi mecanisme politice pot renaşte din haos, dar, în acelaşi timp, haosul poate duce şi la tulburare şi conflict armat.
Putem spune că degradarea mediului înconjurător este principala problemă a umanităţii în situaţia în care atâţia oameni trăiesc sub limita sărăciei? Ce aţi spune celor care pretind că nu îşi permit luxul de a-şi schimba obiceiurile?
Principalele probleme sunt sărăcia, calitatea aerului şi a apei, lipsa igienei, productivitatea agricolă scăzută – dar toate acestea sunt legate de ecologie. Este ilogic să spui că ecologia este un lux – protejarea mediului înconjurător este prioritatea principală a epocii în care trăim. A doua prioritate este lupta împotriva sărăciei, deoarece există încă două miliarde de oameni care trăiesc cu un dolar sau doi pe zi. A treia prioritate este securitatea globală, inclusiv ameninţarea nucleară şi armele de distrugere în masă. Am pus ecologia pe primul loc pentru că ne priveşte pe toţi.
„Spre o civilizaţie nouă“ este motto-ul Fundaţiei Gorbaciov. Cum arată această civilizaţie nouă? De unde îşi poate obţine lumea resursele uriaşe de care are nevoie pentru aceste schimbări fundamentale?
Nu este vorba mereu de bani. Dacă problemele internaţionale sunt abordate dezordonat este nevoie de bani mulţi. Dar avem nevoie de încredere, cooperare, dialog, ajutor şi schimburi reciproce. De ce creşte economia din Europa? Din cauza existenţei UE. Aceasta este calea către noi oportunităţi, Uniunea Europeană este un exemplu bun.
Bineînţeles că nu toate lucrurile sunt perfecte în UE. Din punctul meu de vedere, Uniunea Europeană este un sistem deja supra-încărcat. UE are nevoie de înţelepciune pentru a şti când să se oprească, să se extindă şi să avanseze – nu să se grăbească şi să facă salturi prea mari.
