joi, februarie 2, 2023
Acasă Blog

Noi reguli UE pentru baterii mai durabile și mai etice

Foto: Parlamentul European
Bateriile devin o piață strategică, iar Parlamentul European lucrează la noi reguli care să țină cont de problemele de mediu, de aspectele etice și sociale.

Cel puțin 30 de milioane de vehicule electrice cu emisii zero sunt prevăzute să ruleze pe drumurile UE până în 2030. Mașinile electrice vor scădea semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră, însă există și un aspect dăunător pentru mediu: bateriile acestora.

Parlamentul European a elaborat o actualizare a directivei UE privind bateriile pentru a garanta că bateriile pot fi reutilizate, refabricate sau reciclate la finalul vieții.

Într-un raport adoptat pe 10 martie 2022, Parlamentul afirmă că noile reguli trebuie să acopere întregul ciclu de viață al produsului, de la proiectare la consum și până la reciclarea sa în componente pentru noi produse. Propunerea este legată de planul de acțiune al UE pentru o economie circulară și de strategia industrială a UE.

La 9 decembrie, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord provizoriu pentru o revizuire a normelor privind bateriile ținând seama de evoluțiile tehnologice și de provocările viitoare. Odată aprobate oficial de ambele instituții, noile reguli vor intra direct în vigoare.

Acest lucru ar trebui să facă bateriile mai sustenabile, performante și durabile.

Cum se clasifică bateriile?

Deputații au cerut introducerea unei noi categorii de baterii pentru „mjloace ușoare de transport”, cum sunt bicicletele sau trotinetele electrice, datorită creșterii utilizării acestora și evoluțiilor tehnice. Noua categorie se alătură categoriilor existente de baterii portabile, auto și industriale.

Infografic ce prezintă cele patru categorii de baterii din UE: auto, industriale, portabile și cele pentru mijloace de transport ușoare.   
Tipuri de baterii disponibile în UE

Bateriile: o piață strategică pentru UE

Cererea globală pentru baterii se preconizeză că va crește de 14 ori până în 2030, iar UE ar putea să reprezinte 17% din această cerere. Acest lucru se datorează în principal evoluției economiei digitale, energiei regenerabile și mobilității cu amprentă redusă de carbon. Creșterea utilizării vehiculelor electrice pe bază de baterii va face ca această piață să devină una strategică la nivel global.

Limitarea amprentei de carbon a bateriilor

Bateriile vor trebui să aibă o etichetă care reflectă amprenta de carbon, astfel încât impactul lor asupra mediului să fie mai transparent. Acest lucru va fi obligatoriu pentru bateriile de vehicule electrice (EV), bateriile pentru mijloacele de transport ușoare (LMT) și bateriile industriale reîncărcabile cu o capacitate de peste 2 kWh. În plus, eticheta va acoperi întreaga perioadă de viață a bateriei și va garanta că noile baterii vor conține un procentaj minim din anumite materii prime.

Infografic ce prezintă creșterea cererii de baterii și mașini electrice ce va duce la  creșterea  nevoilor de materii prime pentru stocarea energiei și pentru bateriile vehiculelor electrice.   
Cererea pentru baterii și vehicule electrice va crește

Creșterea reciclării bateriilor

În 2019, 51% dintre bateriile portabile vândute în UE erau colectate pentru reciclare. Există procese speciale de reciclare a bateriilor pentru fiecare tip de baterie, din cauza metalelor și compozanților diferiți folosiți la fabricarea acestora.

Ținte mai stricte de colectare vor fi incluse în noile reguli pentru bateriile portabile (45% până în 2023, 63% până în 2027 și 73% până în 2030) și pentru bateriile pentru mijloacele de transport ușoare (51% până în 2028, 61% până în 2031).

În plus, toate deșeurile din mijloacele de transport ușoare, bateriile auto, industriale și cele ale vehiculelor electrice vor trebui colectate gratuit pentru utilizatorii finali, indiferent de natura, compoziția chimică, starea, marca sau originea acestora.

Conform noilor reguli, nivelurile minime de cobalt recuperat (16%), plumb (85%), litiu (6%) și nichel (6%) din deșeurile de producție și de consum trebuie refolosite în baterii noi.

Infografic ce prezintă rata de reciclare pentru baterii portabile și acumulatori în UE  (51%) și în fiecare stat UE în 2019.  Croația, Polonia și Luxemburg reciclează cel mai mult.  Portugalia, Estonia și Malta, cel mai puțin.   
Rata reciclării bateriilor în fiecare stat UE

Problemele legate de materiile prime pentru baterii

Producerea bateriilor depinde în mare măsură de importuri de materii prime esențiale, în principal cobalt, litiu, nichel și mangan, care au un impact semnificativ asupra mediului și societății.

Pentru a combate încălcările drepturilor omului și a garanta că bateriile au componente produse în mod etic, deputații doresc introducerea unei obligații de diligență pentru producătorii de baterii. Aceștia vor trebui să îndeplinească anumite cerințe cu privire la riscurile sociale și de mediu asociate obținerii, procesării și comerțului cu materii prime, substanțe chimice și materii prime secundare. Toți operatorii economici care pun baterii pe piața UE, cu excepția întreprinderilor mici și mijlocii, vor trebui să aplice această politică de diligență.

Eliminarea și înlocuirea bateriilor

Noile reguli prevăd că bateriile vor fi mai ușor de eliminat și înlocuit și vor conține informații mai complete pentru consumatori. Bateriile portabile din aparate ar trebui să fie proiectate astfel încât utilizatorii să le poată îndepărta și înlocui cu ușurință. Această cerință va deveni obligatorie la trei ani și jumătate de la intrarea în vigoare a regulilor. Vor fi furnizate mai multe informații despre capacitatea, performanța, durabilitatea, compoziția chimică, precum și simbolul „colectare separată” al bateriilor.

UE convine asupra unui act legislativ menit să combată defrișările și degradarea pădurilor la nivel mondial cauzate de producția și consumul din UE

Image by Picography from Pixabay

Comisia salută acordul politic provizoriu la care au ajuns recent Parlamentul European și Consiliul cu privire la un regulament al UE privind lanțurile de aprovizionare care nu implică defrișări. Odată adoptat și pus în aplicare, noul act legislativ va asigura faptul că o serie de bunuri esențiale introduse pe piața UE nu vor mai contribui la defrișări și la degradarea pădurilor în UE și în alte părți ale lumii. Având în vedere că UE este o economie majoră și un mare consumator al acestor produse de bază, acest pas va contribui la stoparea unei părți semnificative din defrișările și degradarea pădurilor la nivel mondial, fapt care la rândul său va reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pierderea biodiversității. Acest acord major survine chiar înainte de începerea Conferinței privind biodiversitatea (COP15), un eveniment crucial în care urmează să se definească obiective de protecție a naturii pentru deceniile următoare.

După intrarea în vigoare a noilor norme, toate întreprinderile relevante vor trebui să asigure cu strictețe diligența necesară dacă introduc pe piața UE sau exportă de pe aceasta: ulei de palmier, bovine, soia, cafea, cacao, lemn și cauciuc, precum și produse derivate (cum ar fi carnea de vită, mobila sau ciocolata). Aceste produse de bază au fost alese pe baza unei evaluări aprofundate a impactului, care le-a identificat drept principalul factor al defrișărilor cauzate de expansiunea agricolă.

Acordul politic survine la doar 12 luni de la propunerea Comisiei din 2021. Versiunea finală se bazează pe principalele idei propuse de Comisie, și anume: combaterea defrișărilor, indiferent dacă acestea sunt legale sau ilegale; cerințe stricte de trasabilitate care leagă produsele de bază de terenul agricol unde au fost produse, precum și un sistem de evaluare comparativă la nivel de țară.

Noi norme privind diligența necesară pentru întreprinderi

Noul regulament stabilește norme stricte privind obligația de diligență pentru întreprinderile care doresc să introducă produse relevante pe piața UE sau să le exporte. Operatorii și comercianții vor trebui să demonstreze că produsele nu implică defrișări (sunt produse pe terenuri care nu au făcut obiectul defrișărilor după 31 decembrie 2020) și sunt legale (respectă toate legile aplicabile relevante în vigoare în țara de producție).

Întreprinderilor li se va cere, de asemenea, să colecteze informații geografice precise cu privire la terenurile agricole în care au fost cultivate produsele de bază pe care le procură, astfel încât să se poată verifica dacă sunt respectate normele. Statele membre trebuie să se asigure că nerespectarea normelor conduce la aplicarea unor sancțiuni eficace și disuasive.

Lista produselor de bază vizate va fi revizuită și actualizată periodic, ținând seama de noile date, cum ar fi evoluția modelelor defrișărilor.

Comisia va derula un sistem de evaluare comparativă care va evalua țările și regiuni ale acestora, precum și nivelul lor de risc în materie de defrișare și de degradare a pădurilor – risc scăzut, risc standard sau risc ridicat – luând totodată în considerare expansiunea agricolă legată de producția celor șapte produse de bază și a produselor derivate. Obligațiile întreprinderilor vor depinde de nivelul de risc aferent. Acest sistem va contribui, de asemenea, la orientarea colaborării UE cu țările partenere în vederea stopării defrișărilor; în același timp, se va acorda o atenție deosebită situației comunităților locale și a populațiilor indigene.

La nivel internațional, UE își va intensifica angajamentul, atât la nivel bilateral cu țările producătoare și consumatoare, cât și în cadrul forurilor multilaterale relevante, pentru a asigura punerea eficace în aplicare a noului act legislativ și pentru a sprijini țările producătoare atunci când este necesar. Noile norme nu numai că vor reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pierderea biodiversității, ci vor contribui, de asemenea, la asigurarea mijloacelor de subzistență a milioane de persoane, inclusiv a populațiilor indigene și a comunităților locale din întreaga lume, care depind în mare măsură de ecosistemele forestiere.

Etapele următoare

Parlamentul European și Consiliul vor trebui acum să adopte în mod oficial noul regulament înainte ca acesta să poată intra în vigoare. După intrarea în vigoare a regulamentului, operatorii și comercianții vor avea la dispoziție 18 luni pentru a pune în aplicare noile norme. Microîntreprinderile și întreprinderile mici vor beneficia de o perioadă de adaptare mai lungă, precum și de alte dispoziții specifice.

Context

Defrișările și degradarea pădurilor contribuie în mod substanțial la schimbările climatice și la declinul biodiversității – cele două provocări-cheie la adresa mediului din epoca în care trăim. Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) estimează că în perioada 1990-2020 s-au pierdut 420 de milioane de hectare de pădure, o suprafață mai mare decât cea a Uniunii Europene. În ceea ce privește pierderea netă de suprafață (diferența dintre suprafața defrișată și noua suprafață a pădurilor plantate sau regenerate), FAO estimează că, în aceeași perioadă, lumea a pierdut aproximativ 178 de milioane de hectare de suprafață împădurită, echivalente cu triplul teritoriului Franței.

Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) estimează că 23 % din totalul emisiilor antropice de gaze cu efect de seră (din perioada 2007-2016) provin din agricultură, silvicultură și alte utilizări ale terenurilor. Aproximativ 11 % din emisiile totale provin din silvicultură și alte utilizări ale terenurilor, în cea mai mare parte despăduriri, în timp ce restul de 12 % sunt emisii directe generate de producția agricolă, cum ar fi efectivele de animale și îngrășămintele.

Schengen: provocări la adresa zonei fără frontiere

Schengen se confruntă cu probleme care pot pune în pericol însăși existența acestui spațiu. Detalii despre aceste probleme și consecințele acestora pentru zona fără frontiere.

Spațiul Schengen a fost pus la încercare în ultimul deceniu din cauza unor crize succesive. Conform regulilor Schengen reintroducerea controalelor la frontierele interne trebuie să fie o măsură temporară și excepțională. Anumite state UE au introdus aceste controale ca reacție la fluxul considerabil de refugiați în UE în 2015 și după atacurile teroriste din Europa. Fluxul migranților și al solicitanților de azil a fost considerat o amenințare la adresa securității interne, iar statele membre afectate au folosit dispozițiile Codului Frontierelor Schengen pentru a introduce controale la frontierele interne.

Izbucnirea pandemiei Covid-19 în 2020 a împins și ea câteva țări UE la reintroducerea controalelor la frontiere, în încercarea de a împiedica răspândirea virusului.

Cât costă și pe cine afectează controalele interne

Controalele la frontieră împiedică circulația liberă a persoanelor, bunurilor și serviciilor în întreaga UE. Cel mai mare impact îl suferă transportul transfrontalier de mărfuri, lucrătorii care merg la muncă peste frontieră (1,7 milioane de lucrători din UE traversează o frontieră în fiecare zi pentru a merge la muncă) și turismul.

Există costuri administrative și de infrastructură pentru sectorul public. Pe o perioadă de doi ani, costul controalelor la frontieră este estimat la 25-50 de miliarde de euro (costuri unice) și două miliarde de euro pentru costurile de funcționare anuale. Mai multe detalii în acest dosar EPRS.

Consolidarea spațiului Schengen

UE a adoptat recent mai multe măsuri pentru consolidarea integrității spațiului Schengen:

– în aprilie 2017 au fost introduse controale sistematice la frontierele externe ale UE pentru toate persoanele care intră în UE – inclusiv cetățenii UE

– un nou sistem de înregistrare a intrărilor și ieșirilor pentru a înregistra călătoriile cetățenilor din afara spațiului Schengen și pentru a accelera controalele

– consolidarea supravegherii externe a frontierei prin crearea Agenției Europene de Frontieră și Coastă

– mai multe competențe pentru Europol, agenția de poliție a UE, de a intensifica lupta împotriva terorismului.

Redresarea spațiului Schengen

În decembrie 2021 Comisia Europeană a propus revizuirea regulilor ce guvernează spațiul Schengen, pentru a se asigura că reintroducerea controalelor interne rămâne o măsură de ultimă instanță și pentru a încuraja folosirea unor măsuri alternative, cum ar fi controale specifice de poliție și o cooperare îmbunătățită a forțelor de poliție.

Parlamentul European are în lucru această propunere. Deputații europeni au obiectat în repetate ocazii împotriva reintroducerii frecvente a controalelor, care împiedică libera circulație a persoanelor în UE.

Printr-un vot din 18 octombrie 2022 eurodeputații au reiterat apelul lor pentru admiterea României și Bulgariei cât mai curând în spațiul Schengen, subliniind că libera circulație se află în centrul proiectului UE.

Pe 10 noiembrie 2022 Parlamentul a votat în favoarea aderării Croației la zona de liberă circulație până la sfârșitul lui 2022.

Acest articol a fost publicat inițial în mai 2018 și a fost actualizat ultima dată în noiembrie 2022.

Spațiul Schengen
  • 26: numărul de țări din Spațiul Schengen
  • 4: membri Schengen din afara UE – Norvegia, Islanda, Lichtenstein și Elveția
  • 6: state UE nu fac parte din Schengen – Regatul Unit, Irlanda, România, Bulgaria, Cipru, Croația
  • 50.000: kilometri de frontieră externă a Spațiului Schengen

PE aprobă norme care cresc echilibrul de gen în consiliile de administrație

Foto: Pixabay
  • 40% din posturile de administrator neexecutiv ar trebui ocupate de membri ai sexului subreprezentat
  • Se prevăd sancțiuni disuasive în cazul companiilor care nu respectă normele
  • Întreprinderile mici și mijlocii cu mai puțin de 250 de angajați vor fi excluse din domeniul de aplicare

Până la sfârșitul lunii iunie 2026, toate marile companii din Uniune cotate la bursă vor trebui să ia măsuri pentru a crește prezența femeilor în posturi de conducere.

Directiva, cunoscută sub numele de „Femeile în consiliile de administrație”, a fost adoptată marți, la zece ani după ce a fost propusă. Ea urmărește să se introducă proceduri transparente de recrutare în companii, pentru a garanta că cel puțin 40% din posturile de administrator neexecutiv sau 33% din toate posturile de administrator sunt ocupate de membri ai sexului subreprezentat până la sfârșitul lunii iunie 2026.

Potrivit noilor norme, procedurile de selecție vor trebui să păstreze meritul drept criteriu esențial și vor trebui să fie transparente. Companiile listate la bursă vor trebui să transmită autorităților competente o dată pe an informații referitoare la reprezentarea femeilor și a bărbaților în consiliile lor de administrație. Dacă nu au îndeplinit obiectivele în domeniu, ele vor mai trebui să menționeze măsurile pe care intenționează să le ia în acest scop. Informațiile respective trebuie publicate pe site-ul companiei și trebuie să poată fi ușor de accesat.

Întreprinderile mici și mijlocii cu mai puțin de 250 de angajați sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei.

Sancțiuni

Țările Uniunii trebuie să introducă norme care prevăd sancțiuni eficiente, disuasive și proporționale, de exemplu amenzi, în cazul companiilor care nu au proceduri de numire deschise și transparente. Un organ judiciar ar putea inclusiv să anuleze un consiliu de administrație ales de companie prin încălcarea principiilor directivei.

Citate

Evelyn Regner (S&D, Austria), coraportoare, a declarat: „Adoptarea Directivei Femeile în consiliile de administrație la zece ani de la propunerea sa reprezintă un important pas înainte pentru egalitatea de gen. În sfârșit, oferim femeilor o șansă echitabilă de a fi în poziții corporative de top și de a îmbunătăți guvernanța corporativă. Femeile sunt inovatoare, inteligente, puternice și capabile de multe lucruri. Eliminăm unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă femeile pentru a obține poziții de top: rețelele informale masculine. De acum înainte, competența va conta mai mult decât oricând într-o procedură de selecție, la fel ca și transparența.”

Lara Wolters (S&D, Olanda), coraportoare, a adăugat: „În cei zece ani în care această directivă a stat pe un raft, sălile de consiliu au rămas predominant tărâmul bărbaților. Dar în țările în care au fost introduse cote obligatorii, au fost numite considerabil mai multe femei. Cu această lege, aceste țări nu vor mai fi excepția, iar echilibrul de gen în consiliile de administrație ale societăților cotate la bursă va deveni normă în întreaga UE.”

Următorii pași

Acum că acordul a fost aprobat oficial de Parlament și de Consiliu, directiva va intra în vigoare la 20 de zile de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Statele membre trebuie să pună în aplicare normele în termen de doi ani.

Context

Comisia Europeană și-a prezentat inițial propunerea în 2012, iar Parlamentul European și-a adoptat poziția de negociere încă din 2013. Dosarul a fost blocat în Consiliu timp de aproape zece ani, până când miniștrii responsabili pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale au convenit în final asupra unei poziții în martie 2022. Negociatorii Parlamentului și ai Consiliului au ajuns la un acord în iunie.

În 2021, doar 30,6% dintre membrii consiliilor de administrație ale celor mai mari societăți cotate la bursă din UE erau femei, cu diferențe semnificative între țările Uniunii (de la 45,3% în Franța la 8,5% în Cipru). Chiar dacă reprezentarea a crescut în consiliile de administrație, sub una din zece dintre cele mai mari companii cotate la bursă din țările Uniunii au o femeie pe postul de președinte sau de director general în 2022.

Noile reguli de durabilitate vor trage la răspundere companiile

Foto: Pixabay

Parlamentul dorește ca noile reguli ale UE să garanteze tragerea la răspundere a companiilor atunci când acțiunile acestora dăunează oamenilor și planetei.

La 10 noiembrie 2022, Parlamentul și-a adoptat poziția cu privire la noua propunere normativă privind responsabilitatea corporativă. Deputații sunt în favoarea unei legi care să oblige companiile mari din UE să vegheze asupra modului în care își produc și livrează produsele și serviciile, în special asupra aspectelor care pot afecta drepturile omului, mediul și standardele sociale.

Prin introducerea unor cerințe de raportare mai detaliate, bazate pe criterii comune, conforme cu obiectivele UE în materie de climă, Parlamentul speră să pună capăt dezinformării ecologice (greenwashing), care apare atunci când companiile sugerează că sunt mai ecologice decât sunt în realitate. Cerințele ar trebui, de asemenea, să consolideze economia socială de piață a UE și să pună bazele unor standarde de raportare privind durabilitatea la nivel global.

Reguli obligatorii dincolo de granițe

Regulile preconizate se vor aplica tuturor companiilor mari din UE, indiferent dacă sunt listate la bursă sau nu. Întreprinderile mici și mijlocii cotate la bursă vor fi, de asemenea, incluse, dar li se va acorda mai mult timp pentru a se adapta noilor reguli.

Parlamentul afirmă că regulile obligatorii trebuie să depășească granițele UE, ceea ce înseamnă că întreprinderile din afara UE cu activitate substanțială în UE – cele cu o cifră de afaceri de peste 150 de milioane EUR – ar trebui să se conformeze și ele.

„Europa arată lumii că este într-adevăr posibil să se asigure că finanțele, în sensul restrâns al cuvântului, nu guvernează întreaga economie globală”, a declarat Pascal Durand (Renew Europe, Franța), europarlamentarul responsabil cu acest dosar.

Comisia Europeană a publicat un studiu în februarie 2020, care a constatat că doar una din trei companii din UE își asumă o anumită formă de diligență (due diligence), în timp ce 70% dintre întreprinderile europene susțin normele de due diligence la nivelul UE.

În martie 2021, Parlamentul a cerut Comisiei să elaboreze o lege care să protejeze mai bine drepturile omului și victimele din țările din afara UE și să interzică importurile acelor produse legate de încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi munca forțată sau munca copiilor.

Parlamentul vrea să limiteze subvențiile publice străine

Foto: Pixabay

Parlamentul urmează să aprobe reguli pentru a contracara subvențiile străine care denaturează piața acordate unor companii care operează în UE.

Finanțarea guvernamentală a întreprinderilor a crescut la nivel mondial, în special din cauza rolului în creștere al Chinei în economia globală.

Subvențiile străine pot avea un efect de denaturare asupra piețelor concurențiale. Parlamentul dorește acordarea pentru Comisia Europeană a unei prerogative de a investiga și de a contracara subvențiile străine care denaturează piața acordate companiilor care urmează să achiziționeze afaceri din UE sau să participe la achizițiile publice din UE.

Subvențiile străine se definesc în linii mari ca subvenții acordate de un guvern unei firme din afara teritoriului sau jurisdicției sale. UE a devenit din ce în ce mai conștientă de posibilele denaturări ale pieței unice și de condițiile de concurență neloială create de aceste subvenții.

Noua legislație urmărește să asigure o concurență loială între firmele active pe piața UE prin crearea de șanse egale.

Citiți mai multe despre instrumentele UE de protecție comercială.

Finanțare străină mai corectă

„Dacă companiile străine doresc să preia controlul asupra companiilor europene sau să participe la achiziții publice europene, Comisia Europeană trebuie să se asigure că acestea operează în condiții similare cu companiile europene supuse unui regim strict privind ajutoarele de stat”, a spus Christophe Hansen (PPE, Luxemburg), responsabil cu trecerea legislației prin Parlament.

Noile reguli ar permite Comisiei să investigheze și să controleze efectele subvențiilor străine, care pot lua forma unor injecții de capital străin, împrumuturi, stimulente fiscale, scutiri de taxe și iertare de datorii. Ele ar permite, de asemenea, Comisiei să investigheze subvențiile străine în procedurile de fuziuni și achiziții, precum și în participarea la proceduri mari de achiziții publice care implică sprijin din partea guvernelor din afara UE, deoarece ofertanții ar trebui să notifice contribuțiile financiare externe.

„Vom umple în fine acest vid legislativ și vom face încă un pas către o piață deschisă, dar echitabilă”, a spus Hansen.

UE este o economie deosebit de deschisă. Este unul dintre cele mai mari blocuri comerciale din lume, deținând 16% din comerțul global. Cifrele arată că fluxurile globale de investiții străine directe au crescut anul trecut peste nivelurile de dinainte de pandemie, cele mai mari surse venind din SUA, Germania, Japonia și China.

Descoperiți mai multe date și cifre despre poziția UE în comerțul global.

Comisia a publicat o propunere de regulament pentru a aborda subvențiile străine cu efect de denaturare a pieței unice a UE în mai 2021. Parlamentul și-a adoptat poziția în mai 2022 și, ulterior, a ajuns la un acord cu Consiliul.

Membrii Parlamentului vor dezbate acordul și îl vor vota în cadrul ședinței plenare din 9-10 noiembrie.

Energie din hidrogen: care sunt beneficiile pentru UE?

Imagine: Roman / Pixabay

Aflați care sunt avantajele energiei bazate pe hidrogen și cum dorește UE să profite de aceasta pentru a susține tranziția verde.

Energia curată – esențială pentru o Europă neutră climatic

În drumul spre o Europă neutră din punctul de vedere al climei și către o planetă mai curată în general, este important să regândim aprovizionarea cu energie și să creăm un sistem energetic complet integrat în cadrul Pactului verde european. Tranziția verde a economiei UE ar trebui să ofere acces la energie curată, sigură și accesibilă pentru companii și pentru consumatorii finali.

Dar nu este o misiune ușoară: producția și consumul de energie au generat 75% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul UE în 2018, iar aceasta încă depinde de importuri pentru 58% din totalul de energie (în principal petrol și gaze).

În iulie 2020, Comisia Europeană a propus o strategie a hidrogenului pentru o Europă neutră climatic, ce urmărește accelerarea producerii de hidrogen curat și asigurarea rolului său la baza unui sistem energetic neutru climatic până în 2050.

Este hidrogenul o energie regenerabilă?

Există mai multe tipuri de hidrogen, în funcție de procesul de producție și de emisiile de gaze cu efect de seră. Hidrogenul curat („hidrogen regenerabil” sau „hidrogen verde”) este produs prin electroliza apei folosind electricitate din surse regenerabile și nu emite gaze cu efect de seră în timpul producerii.

Parlamentarii europeni insistă asupra importanței clasificării diferitelor tipuri de hidrogen și doresc o terminologie uniformă în toată UE pentru a face o distincție clară între hidrogenul regenerabil și hidrogenul cu amprentă redusă de carbon.

Într-un raport adoptat în mai 2021, eurodeputații susțin că numai hidrogenul verde – produs din surse regenerabile – poate contribui în mod durabil la atingerea neutralității climatice pe termen lung.

În prezent, hidrogenul are un aport minor în aprovizionarea globală cu energie. Rămân provocări de depășit în ce privește competitivitatea costurilor, amploarea producției, infrastructura necesară și percepția asupra siguranței. Cu toate acestea, este de așteptat ca hidrogenul să permită pe viitor transportul fără emisii, încălzire domestică și procese industriale, cât și stocarea de energie inter-sezonieră.

Eurodeputații doresc ca statele UE și Comisia să stimuleze producția și folosirea de combustibil din surse regenerabile.

Care sunt avantajele hidrogenului?

Hidrogenul reprezintă aproximativ 2% din mixul energetic al UE, din care 95% este produs prin arderea de combustibili fosili, ceea ce degajă 70-100 milioane de tone de CO2 în fiecare an.

Potrivit cercetărilor, energiile regenerabile ar putea furniza o parte substanțială din mixul energetic european până în 2050. În acest mix hidrogenul ar putea reprezenta până la 20%, respectiv între 20-50% din necesarul de energie în transporturi și între 5-20% din necesarul în industrie.

economie bazată pe hidrogen regenerabil poate reduce semnificativ impactul asupra încălzirii globale față de o economie bazată pe combustibili fosili.

El este folosit în principal ca materie primă în procesele industriale, dar și drept combustibil pentru rachete spațiale.

Hidrogenul poate fi considerat un bun combustibil datorită proprietăților acestuia:

  • Folosirea sa ca sursă de energie nu produce gaze cu efect de seră (apa este singurul produs secundar)
  • Poate fi folosit pentru a produce alte gaze, ca și combustibili lichizi
  • Infrastructura existentă pentru transportul și stocarea gazelor poate fi reutilizată pentru hidrogen
  • Are o densitate energetică mai ridicată decât a bateriilor, deci poate fi folosit pentru transportul pe distanțe lungi, sau de tonaj mare

Ce dorește Parlamentul?

  • Stimulente pentru încurajarea cererii și pentru a crea o piață europeană a hidrogenului precum și o dezvoltare rapidă a infrastructurii pentru hidrogen
  • Renunțarea la hidrogenul produs pe bază de combustibili fosili cât mai curând posibil
  • Certificarea tuturor importurilor de hidrogen în același fel cu hidrogenul produs în UE, ținând cont inclusiv de producția și transportul acestuia, pentru a evita pierderile de carbon
  • Evaluarea posibilității de reutilizare a conductelor de gaz existente pentru transportul și stocarea subterană a hidrogenului

Hidrogenul – combustibil alternativ pentru UE

În 2022, UE a decis să renunțe la dependența de combustibili fosili de proveniență rusească în cadrul angajamentului de a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Pentru atingerea acestor obiective, Comisia a prezentat strategia REPowerEU – menită să ofere energie mai accesibilă, mai sigură și mai durabilă. Parte din acest plan o reprezintă accelerarea producției de hidrogen regenerabil până în 2030, ridicând nivelul de hidrogen la 20 de megatone pe an de la 10 megatone pe an câte erau propuse în Strategia privind hidrogenul din 2020.

În cadrul legislației ce vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră – pachetul „Pregătiți pentru 55” – eurodeputații au adoptat o poziție în octombrie 2022 asupra propunerilor de stimulare a creării de stații de reîncărcare și stații de reîncărcare alternative cu electricitate și hidrogen. În 2021 UE avea 136 de puncte de reîncărcare cu hidrogen, iar deputații solicită crearea de astfel de stații la fiecare 100 de km de-a lungul drumurilor principale din UE până în 2028.

Scumpiri la energie: „Trebuie să găsim soluții comune” (interviu)

Interviul nostru cu Morten Helveg Petersen (stânga). Foto/sursa: Parlamentul European

UE trebuie să răspundă scumpirilor la energie prin acțiuni comune, fără să-și abandoneze obiectivele legate de climă, spune eurodeputatul danez Morten Helveg Petersen.

Într-un interviu în direct din 12 octombrie, Petersen, membru al grupului Renew Europe și vicepreședinte al comisiei pentru energie a Parlamentului, a descris facturile mari la energie care afectează oamenii și întreprinderile drept „o criză gravă” apărută din cauza dependenței excesive a UE de importurile din Rusia.

„Este un semnal de alarmă pentru noi toți care timp de zeci de ani am depins de importurile ieftine din Rusia. Această etapă e depășită, ea trebuie să înceteze. Trebuie să devenim cu adevărat independenți”, a spus el, adăugând că dependența excesivă de energie din Rusia s-a dovedit a fi o greșeală.

Petersen a vorbit despre alegerile dificile pe care țările UE trebuie să le facă. „Pe de o parte, guvernele din întreaga Europă doresc să-și ajute cetățenii”, dar acest lucru poate duce la situații în care subvențiile la nivel național denaturează piața unică și oferă avantaje unora în detrimentul tuturor celorlalți.

„Aceasta este una dintre multele complicații pe care trebuie să le gestionăm, asigurându-ne în același timp că cetățenii nu îngheață atunci când merg la culcare”, a avertizat el, în susținerea unor soluții comune. „Există o mulțime de probleme care cer imperativ acțiune colectivă. Suntem toți în aceeași barcă.”

Parlamentul a adoptat la început de octombrie o rezoluție prin care solicită măsuri de urgență în privința creșterii prețurilor la energie, inclusiv plafonarea importurilor de gaze prin conducte. În septembrie eurodeputații au susținut că sursele regenerabile trebuie să atingă o proporție de 45% din mixul energetic al UE până în 2030, față de obiectivul curent de 32%.

Măsuri de criză pe termen scurt

Redistribuirea unei părți a veniturilor realizate de companiile energetice ar putea ajuta la gestionarea crizei. Întrucât prețurile la gaze determină în mare măsură nivelul prețurilor la energie electrică, toți producătorii de energie care folosesc surse de energie mai ieftine obțin profituri mari în prezent. „Putem spune că trebuie să intervenim pentru a redistribui unele dintre aceste profituri”, a spus Petersen.

Cu toate acestea, el a subliniat riscul ca o revizuire a pieței energiei să descurajeze investițiile extrem de necesare în surse regenerabile. „Dacă [investitorii] simt că politicienii vin în fiecare an sau la doi ani pentru a reglementa și pentru a face modificări, atunci temerea mea este că le va lipsi stabilitatea în deciziile pe termen mediu.”

În opinia sa, țările UE ar trebui să achiziționeze gaz împreună ca un bloc, în loc să își facă concurență, deoarece acest lucru „nu face decât să crească și mai mult prețurile”.

Deputatul danez a subliniat, de asemenea, nevoia îmbunătățirii eficienței energetice. „Sunt multe de spus despre beneficiile eficienței energetice, ale renovării clădirilor, pentru că poți face acest lucru pe termen foarte scurt. Poți schimba ferestrele, îți poți izola casa – se pot face aceste lucruri mai repede decât, de exemplu, să construiești un parc eolian offshore.”

Prețuri la energie și ambiții climatice

Creșterea prețurilor la energie trebuie văzută ca un alt motiv pentru UE să își continue diversificarea surselor de energie în afara combustibililor fosili, consideră Petersen.

„Această urgență, această criză ar trebui să ne întărească ambițiile [politicilor de climă], având în vedere că vrem nu doar să devenim independenți de aprovizionarea cu combustibili fosili din Rusia, ci vrem să devenim independenți de combustibilii fosili în ansamblu”, a spus el.

„Este un argument pentru a ne menține planurile ambițioase și chiar pentru a accelera, ținând cont, în același timp, de problemele reale.”

El a avertizat, de asemenea, să nu se cheltuiască miliarde de euro pe proiecte axate pe combustibili fosili care pot deveni curând de prisos, pe măsură ce strategia Pactului Verde al UE avansează.

„Recunosc că problemele de aprovizionare pe termen scurt sunt reale, dar sunt, totodată, pragmatic în a privi în jur și a vedea cum ne putem aproviziona. Trebuie să fim foarte lucizi și să nu ne legăm de infrastructura de combustibili fosili de care, în cele din urmă, nu vom mai avea nevoie pentru că pe termen lung vrem să renunțăm la sursele fosile.”

Urmărește întreg interviul cu Morten Helveg Petersen.

Noii refugiați

Bild Mosinikan1407-Pixabay

Schimbările climatice nu reprezintă doar o amenințare sub forma dezastrelor naturale, a ecosistemelor tensionate și a costurilor pentru societate pentru prevenirea și remedierea acestor probleme. Pe lângă un impact biologic și economic, schimbările climatice pot avea și un impact uman.

Schimbările climatice pot provoca diferite tipuri de daune, în funcție de regiunea din care se așteaptă să fugă oamenii, dar motivele comune pentru care oamenii aleg să se mute dintr-o anumită regiune sunt seceta (care duce la deficit de apă și dificultăți în agricultură), creșterea nivelului mării (care , printre altele, riscurile ca insulele să ajungă sub suprafața apei) și alte fenomene meteorologice extreme precum furtunile puternice și ploile mai abundente care îngreunează viața sau produc pagube care fac zona mai mult sau mai puțin nelocuibilă. Potrivit unui raport al IEP, Institute for Economics and Peace, care apare într-un articol al The Guardian, schimbările climatice ar putea însemna că 1,2 miliarde de oameni din 31 de țări vor ajunge refugiați în următorii 30 de ani.

Această cifră se datorează faptului că aceste țări nu sunt suficient de rezistente pentru a face față diferitelor tipuri de amenințări de mediu și că unele dintre aceste țări, de exemplu Nigeria, Angola și Uganda, sunt, de asemenea, estimate a avea o creștere a populației în perioada în care țările sunt considerate că încep să fie afectate de schimbările climatice care declanșează deplasări. Potrivit articolului, această deplasare se datorează diverselor cauze legate de încălzirea globală, cum ar fi seceta și alte fenomene meteorologice extreme, penuria de apă și o aprovizionare mai nesigură cu alimente. O parte a mișcării poate, pe lângă faptul că este condusă de schimbările de mediu, și de alte conflicte privind accesul la apă curată și alimente, în cazurile în care există conflicte privind resursele. Problema constă, de exemplu, în calculul care s-a făcut referitor la disponibilitatea apei. Calculul a constatat că accesul la apă a scăzut cu 60% față de acum 50 de ani, în timp ce accesul la alimente este de așteptat să crească cu 50% până în 2050. Există și riscul ca statele care nu au avut probleme cu instabilitatea să devină din ce în ce mai instabile. . Studiul prezentat în articol se bazează pe colectarea de date, printre altele, de la ONU privind expunerea a 157 de țări la diferite amenințări de mediu și rezistența preconizată a acestora împotriva acestor amenințări. S-a estimat că 141 dintre țările analizate se vor confrunta cu o provocare de mediu în 2050. Numărul de țări considerate a fi cele mai afectate se află în Africa, Orientul Mijlociu și Asia de Sud. Țările cu cele mai multe populații expuse riscului de migrație climatică ca urmare a încălzirii globale sunt Pakistan, Etiopia și Iran. Suedia se numără printre cele 16 țări din Europa și America de Nord despre care se presupune că nu sunt expuse niciunei amenințări.

Oamenii nu ar trebui să fugă doar din cauza condițiilor meteorologice extreme, a ecosistemelor deteriorate, a penuriei de apă sau a insecurității alimentare. Potrivit unui articol din New York Times, temperatura planetei ar putea crește mai mult în următorii 50 de ani decât a crescut inițial în 6000 de ani. Pe măsură ce temperatura crește, regiunile cu temperaturi ridicate devin și ele mai mari și se presupune că zonele cu căldură extremă care se găsesc, de exemplu, în Sahara, trec de la mai puțin de un procent din suprafața terestră la aproximativ o cincime din suprafața terestră a pământului. . În 2070, se estimează că o treime din toți oamenii vor trăi în afara unui climat la care oamenii s-au adaptat inițial și, în schimb, vor trebui să suporte creșterea temperaturilor de-a lungul anilor. Potrivit aceluiași articol, tendințele de deplasare legate de diferite schimbări climatice pot fi deja observate acum. Articolul evidențiază statisticile Băncii Mondiale care arată că peste opt milioane de oameni au migrat din Asia de Sud-Est, o zonă afectată de perioade inconsistente de ploi musonice, în Orientul Mijlociu, Europa și America de Nord. Pe lângă deplasările din regiune, se preconizează că accesul din ce în ce mai nesigur la hrană va deveni mai comun, ceea ce se estimează că va crește numărul de migranți cu încă 17 până la 36 de milioane de persoane, în plus față de cele opt milioane de persoane care au deja mutat. Dacă nu disponibilitatea alimentelor controlează mișcarea, atunci creșterea nivelului mării poate deveni un factor declanșator al migrației. Se estimează că mari părți din Vietnam, dar și zone din China și Thailanda vor fi sub apă până în 2050. o zonă afectată de perioade inconsistente de ploi musonice, către Orientul Mijlociu, Europa și America de Nord. Pe lângă deplasările din regiune, se preconizează că accesul din ce în ce mai nesigur la hrană va deveni mai comun, ceea ce se estimează că va crește numărul de migranți cu încă 17 până la 36 de milioane de persoane, în plus față de cele opt milioane de persoane care au deja mutat. Dacă nu disponibilitatea alimentelor controlează mișcarea, atunci creșterea nivelului mării poate deveni un factor declanșator al migrației. Se estimează că mari părți din Vietnam, dar și zone din China și Thailanda vor fi sub apă până în 2050. o zonă afectată de perioade inconsistente de ploi musonice, către Orientul Mijlociu, Europa și America de Nord. Pe lângă deplasările din regiune, se preconizează că accesul din ce în ce mai nesigur la hrană va deveni mai comun, ceea ce se estimează că va crește numărul de migranți cu încă 17 până la 36 de milioane de persoane, în plus față de cele opt milioane de persoane care au deja mutat. Dacă nu disponibilitatea alimentelor controlează mișcarea, atunci creșterea nivelului mării poate deveni un factor declanșator al migrației. Se estimează că mari părți din Vietnam, dar și zone din China și Thailanda vor fi sub apă până în 2050. care se estimează că va crește numărul de migranți cu încă 17 până la 36 de milioane de persoane, în plus față de cele opt milioane de persoane care s-au mutat deja. Dacă nu disponibilitatea alimentelor controlează mișcarea, atunci creșterea nivelului mării poate deveni un factor declanșator al migrației. Se estimează că mari părți din Vietnam, dar și zone din China și Thailanda vor fi sub apă până în 2050. care se estimează că va crește numărul de migranți cu încă 17 până la 36 de milioane de persoane, în plus față de cele opt milioane de persoane care s-au mutat deja. Dacă nu disponibilitatea alimentelor controlează mișcarea, atunci creșterea nivelului mării poate deveni un factor declanșator al migrației. Se estimează că mari părți din Vietnam, dar și zone din China și Thailanda vor fi sub apă până în 2050.

Acest model este observat și în Africa. În nouă țări care au fost analizate, s-a constatat că seceta este deja cauza morții a peste 100.000 de oameni și că alte 150 de milioane de oameni sunt amenințate de deșertificare, defrișare și deficit de apă. Acest lucru ar putea duce la un flux de refugiați din Africa. Estimările care au fost făcute arată că 65% din terenul arabil al țării și-a pierdut deja o mare parte din capacitatea sa de recoltare. Articolul arată, de asemenea, legături cu problemele sociale care încep cu schimbările climatice, unde, de exemplu, problemele cu culturile au dus la șomaj care ar fi putut juca un rol în revoltele care au devenit Primăvara Arabă.

Articolul din New York Times subliniază în continuare modul în care schimbările climatice și diferitele tipuri de probleme sociale sunt conectate între ele, folosind America de Sud ca exemplu. În plus, jurnaliștii au ales să se concentreze asupra unui exemplu din Guatemala în care o familie alege să fugă din cauza schimbărilor climatice și a altor nesiguranțe care au venit din cauza vremii din ce în ce mai nesigure și a condițiilor agricole dificile. Articolul descrie, de asemenea, modul în care o femeie vinde bunuri pentru aproximativ șapte dolari pe zi în San Salvador, capitala El Salvador. Articolul folosește cazul ei ca exemplu individual pentru a evidenția modul în care fermierii fără nicio educație sunt afectați de schimbările climatice. Întrucât recolta nu mai este cea de altădată și fermierii nu mai pot cultiva ca înainte, ei sunt mai mult sau mai puțin nevoiți să migreze în orașe din mediul rural. Ajunși în orașe, nu mai au studii ulterioare pentru a putea ocupa locuri de muncă mai calificate, primesc locuri de muncă prost plătite care le îngreunează posibilkitatea să se întrețină, pentru că chiriile în orașe sunt mari. Acest lucru îi face să rămână blocați în sărăcie și le este greu să-și permită lucrurile necesare pentru ei înșiși și, eventual, să-și întrețină familiile. În afară de grijile financiare cu care se confruntă indivizii atunci când se mută în orașe, articolul subliniază și alte probleme. În primul rând, infrastructura urbană este tensionată atunci când mulți oameni se mută în același timp, ceea ce duce la probleme precum supraaglomerarea și formarea mahalalelor. Odată ce mahalalele sunt înființate, oamenii pot rămâne cu ușurință blocați în zone fără conducte de apă și electricitate funcționale. Problemele cu lucruri precum canalizarea în zonele de mahalale pot duce la răspândirea mai ușor a bolilor în rândul locuitorilor. Poate fi, de asemenea, o sursă a crimei care i se permite să conducă, deoarece bandele se pot organiza diferit în structurile sărăciei fără prea multă organizare sau control. Cifrele sunt mai serioase decât s-ar putea crede la început. Potrivit unui raport al Crucii Roșii prezentat în continuare în articol, se pare că peste 90% din creșterea populației urbane va avea loc în orașe care sunt deja vulnerabile la conflicte.
Fluxurile de migrație au loc în etape, în care migrantul încearcă mai întâi să minimizeze impactul asupra mediului și fuge dintr-un sat într-un oraș. Când le este din ce în ce mai greu să supraviețuiască în mediul urban, ei fug peste graniță în altă țară. Trecerea frontierei într-o altă țară înseamnă riscul de a ajunge într-o nouă situație politică și socio-economică, ceea ce presupune un risc mai mare odată cu mutarea, deoarece necesită mai multă adaptare.

Nu toate țările sunt de acord să accepte oameni care pretind că sunt refugiați climatici. Chiar și în Suedia, problema migrației este un subiect care este discutat constant din când în când și tinde să fie dezbătut mai mult sau mai puțin regulat. Dacă puține țări acceptă refugiați și chiar mai puține vor să continue să accepte refugiați, acest lucru va duce la consecințe care nu au fost previzibile anterior. În unele cazuri, aceasta poate însemna că țările care continuă să primească refugiați primesc o primire mai tensionată a refugiaților, unde resursele care sunt destinate locuințelor și eforturilor de integrare devin suprasolicitate și diferite autorități care se ocupă de această ajustare societală sunt tensionate. Poate fi vorba și despre un fel de acceptare forțată a refugiaților, unde țările apropiate din punct de vedere geografic riscă să nu poată controla un flux de refugiați dacă sute de mii aleg să fugă sau sunt forțați să fugă în același timp. Acest lucru poate suna fictiv, dar dacă luați în considerare atât schimbările climatice, cât și numărul de persoane care fug, sună mai rezonabil. Dacă se preconizează că perioadele de secetă vor deveni mai lungi și fenomenele meteorologice, cum ar fi cicloanele, pot deveni mai puternice, în timp ce peste un miliard ar putea fi strămutate ca urmare a schimbărilor climatice în următoarele decenii, totul devine un scenariu mai plauzibil. Dacă atât de mulți oameni fug în țări în care pur și simplu pierzi controlul asupra imigrației, aceasta are consecințe complet diferite. Există mai multe moduri pe care le poate provoca o astfel de imigrație grea. Este parțial despre costuri mari pentru a rezolva probleme precum urmărirea persoanelor,

În același timp, această statistică nu este o predictibilitate. Nicio formă de colectare a datelor nu poate prezice viitorul. Primul lucru pe care îl pot face statele este să inițieze o mai mare cooperare internațională pentru a se asigura că refugiații nu fug dintr-o dată într-o țară după un dezastru și nu supraîncărcă resursele țării respective. Al doilea lucru care se poate face este să fie planificat totul pentru că este posibil ca oamenii să fugă din cauza schimbărilor climatice. Dacă responsabilitatea pentru viitoarele fluxuri de refugiați este distribuită și mai multe state deschid granițele oamenilor și implementează o primire planificată, se poate termina cu bine. Dacă cooperarea între țări crește, migranții climatici pot ajunge mai ușor în siguranță, fără a încălca granițele țării. Planificarea pe termen lung permite un proces de integrare mai structurat, creând în același timp mai multe oportunități pentru familiile cu copii.

Fluxurile de refugiați nu sunt neapărat rele. Migrația climatică poate fi o soluție la nevoia de muncă a societății într-o țară cu o populație îmbătrânită și cu mai puțini lucrători care preiau sarcinile de muncă. Zborurile spontane formate din mii de oameni, care au loc rapid și neplanificat după ce a avut loc un dezastru și sistemele de tensiune din țările individuale, sunt, pe de altă parte, problematice.

De Bianca M.-Info Express
E: hello@infoexpress.se

Surse:
„Criza climatică ar putea strămuta 1,2 miliarde de oameni până în 2050”, The Guardian

New York Times

PE adoptă noi norme privind salariile minime adecvate pentru toți lucrătorii din UE

Foto: Tiger Lily/Pexels
  • Salariul minim ar trebui să asigure un standard de viață decent
  • Normele UE vor respecta practicile de stabilire a salariilor de la nivel național
  • În țările în care negocierea colectivă acoperă mai puțin de 80% din lucrători, aceasta va fi consolidată
  • Dacă normele sunt încălcate, lucrătorii, reprezentanții lor și membrii de sindicat au dreptul la reparații

Salariile minime din toate țările UE ar trebui să permită standarde de viață și de muncă decente, iar statele membre ar trebui să promoveze negocierea colectivă a salariilor.

Cu 505 voturi pentru, 92 împotrivă și 44 abțineri, Parlamentul a adoptat miercuri o nouă legislație privind salariile minime adecvate în UE.

Legislația UE, convenită cu Consiliul în iunie, urmărește să amelioreze condițiile de viață și de muncă ale tuturor lucrătorilor din UE, precum și să promoveze progresul economic și social. În acest scop, ea stabilește cerințe minime pentru caracterul adecvat al salariilor minime prevăzute de legislația națională și/sau de acordurile colective și ameliorează accesul efectiv al lucrătorilor la protecția salariului minim.

Noua directivă ar trebui să se aplice tuturor lucrătorilor din UE care au un contract de muncă sau raporturi de muncă. Țările UE în care salariul minim este deja protejat exclusiv prin acorduri colective nu vor fi obligate să introducă aceste norme și nici să facă acordurile respective universal aplicabile.

Evaluarea caracterului adecvat al salariului minim

Stabilirea salariului minim rămâne o prerogativă națională, însă statele membre trebuie să garanteze că salariile minime pe care le stabilesc le permit lucrătorilor un trai decent, ținând seama de costul vieții și de nivelul general al salariilor. Pentru evaluarea caracterului adecvat al salariilor lor minime legale existente, statele membre pot să utilizeze ca referință un coș de bunuri și servicii la prețuri reale sau pot să le fixeze la 60% din salariul median brut și 50% din salariul mediu brut.

Încurajarea negocierilor colective

Potrivit noilor norme aprobate astăzi de eurodeputați, negocierea colectivă la nivel de sector și la nivel intersectorial este un factor esențial în asigurarea unui nivel adecvat al salariului minim și, în consecință, trebuie încurajată și consolidată. În țările în care negocierea colectivă acoperă mai puțin de 80% din lucrători, statele membre trebuie să stabilească – cu implicarea partenerilor sociali – un plan de acțiune pentru creșterea gradului de acoperire al acesteia.

Monitorizarea și dreptul la reparații

Textul convenit obligă țările UE să creeze un sistem de punere în aplicare, inclusiv o monitorizare fiabilă, controale și inspecții pe teren, pentru a asigura conformitatea și a combate subcontractarea abuzivă, activitatea independentă fictivă, nedeclararea orelor suplimentare sau creșterea intensității muncii.

Citate

Raportorul Dennis Radtke (PPE, Germania) a declarat: „Situația actuală demonstrează încă o dată în mod clar că avem nevoie de un parteneriat social solid și funcțional în Europa. Politica nu poate oferi un răspuns cuprinzător la fiecare aspect al acestei crize.”

Raportoarea Agnes Jongerius (S&D, Olanda) a declarat: „Prețurile alimentelor, energiei și locuințelor sunt în creștere. Oamenii se străduiesc cu adevărat să facă față cheltuielilor de zi cu zi. Nu avem timp de pierdut, munca trebuie să aducă din nou beneficii. Această directivă stabilește standardele pentru cum ar trebui să arate un salariu minim adecvat. În același timp, oferim un impuls negocierilor colective, astfel încât mai mulți lucrători să fie mai bine protejați.”

Etapele următoare

Se preconizează ca acordul să fie aprobat oficial de Consiliu în septembrie. Statele membre au apoi la dispoziție doi ani pentru a se conforma directivei.

Context

În iulie membrii Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale au susținut acordul neoficial la care s-a ajuns cu Consiliul la 6 iunie 2022.

Cele mai mari salarii minime sunt în Luxemburg, Irlanda și Germania, iar cele mai mici în Bulgaria, Letonia și Estonia. În UE 21 din 27 de țări au salariu minim prevăzut de lege, iar în celelalte șase (Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia și Suedia) nivelurile salariilor sunt determinate prin negocieri salariale colective.