De ce unii indivizi se radicalizează și recurg la violență, în timp ce alții, în aceleași condiții, aleg o cale pașnică?
Un nou model de cercetare dezvoltat de experți nordici oferă o perspectivă complexă asupra interacțiunii dintre personalitate, context social și percepția subiectivă a realității.
Trei factori care se influențează reciproc
Modelul este elaborat de lectorul Milan Obaidi de la Universitatea din Copenhaga, în colaborare cu cercetători de la universitățile Uppsala, Aarhus și Stuttgart. Studiul a fost publicat în European Review of Social Psychology.
Obaidi subliniază că, timp de decenii, cercetarea în domeniul extremismului s-a bazat mai mult pe presupuneri decât pe fapte:
„De la 11 septembrie încoace, extremismul a fost intens dezbătut, dar au lipsit cercetările bazate pe interviuri, experimente și date directe de la persoane condamnate pentru extremism violent.”
Modelul propus combină perspective din psihologie, sociologie și științe politice – oferind o înțelegere integrată a motivațiilor care conduc la violență ideologică.
Percepția subiectivă contează mai mult decât realitatea socială
Analizele anterioare puneau accentul pe legătura directă dintre inegalitățile sociale și comportamentele violente. Însă noul model arată că nu doar realitatea obiectivă contează, ci mai ales modul în care individul își percepe propria situație.
În timp ce unii acceptă nedreptățile din jur, alții răspund cu furie și se radicalizează – chiar în aceleași condiții sociale. Prin urmare, percepția subiectivă a injustiției devine esențială în înțelegerea radicalizării.
Trăsăturile de personalitate joacă un rol esențial
Modelul aduce în prim-plan și influența trăsăturilor de personalitate. Studiul arată o corelație clară între anumite tipare de personalitate și tendința spre extremism – atât în cazul jihadismului, cât și al extremismului de dreapta.
Un exemplu este trăsătura „deschidere către experiențe noi” (openness to experience). La imigranții de primă generație, aceasta poate reduce riscul de radicalizare. Însă, la generațiile ulterioare, poate duce la o expunere crescută la discriminare – și, implicit, la o vulnerabilitate mai mare față de extremism.
Speranțe pentru măsuri de prevenție mai eficiente
Cercetătorii speră ca noul model să conducă la strategii de prevenție și deradicalizare mai bine fundamentate științific. Până acum, multe dintre aceste programe s-au bazat pe ipoteze generale. În schimb, o înțelegere detaliată a motivațiilor individuale poate face intervențiile mai eficiente.
O nouă perspectivă asupra extremismului
Obaidi atrage atenția asupra percepției publice distorsionate privind violența extremistă, în funcție de identitatea agresorului.
Atacurile de extremă dreaptă – precum cel comis de Anders Behring Breivik în 2011 – sunt adesea explicate prin probleme de sănătate mintală. În schimb, violențele jihadiste sunt puse pe seama religiei sau a culturii.
„Modelul arată că, indiferent de ideologie, extremismul violent rezultă dintr-un amestec complex de convingeri ideologice, condiții sociale și trăsături de personalitate. Vedem aceleași tipare psihologice – fie că este vorba de extremism islamist, fie de cel de dreapta.”
