Cafeaua de dimineață devine un lux tot mai scump. În februarie 2025, prețul cafelei a atins un nou record pe bursele internaționale, iar consumatorii din întreaga lume resimt impactul. O combinație de recolte slabe, cerere crescută și speculații financiare duce la scumpiri rapide. Ce înseamnă asta pentru iubitorii de cafea din Europa și Scandinavia?

Criza cafelei: De ce prețurile au luat-o razna?

Piața cafelei este în fierbere. În ultimele luni, cotațiile futures pentru cafeaua arabica au crescut cu peste 6%, atingând un nou maxim istoric de 4,30 dolari per livră, potrivit Reuters. Această creștere nu este întâmplătoare și este influențată de mai mulți factori:

☕ Probleme climatice în Brazilia și Vietnam – Doi dintre cei mai mari producători mondiali se confruntă cu secetă severă, ceea ce reduce recolta și alimentează speculațiile pe piață.

☕ Fermierii refuză să vândă cafeaua – În Brazilia, fermierii își țin stocurile, așteptând prețuri și mai mari. Acest lucru duce la o ofertă limitată și o cerere mai mare pe burse.

☕ Inflație și costuri ridicate ale transportului – Creșterea prețurilor la combustibil și transport afectează lanțurile de aprovizionare, ceea ce face ca boabele de cafea să ajungă la un preț mai mare în Europa și SUA.

Cât de mult va crește prețul cafelei?

Mulți consumatori se întreabă dacă scumpirile sunt temporare sau dacă prețul cafelei va rămâne ridicat. Experții avertizează că prețurile ar putea continua să crească în 2025, mai ales dacă condițiile meteo nu se îmbunătățesc.

„Fără o recoltă bună în Brazilia și Vietnam, ne putem aștepta la o continuare a creșterii prețurilor”, spun analiști citați de Reuters.

Mai mult, marii prăjitori de cafea, precum JDE Peet’s, au anunțat deja că vor majora prețurile începând cu acest an. Acest lucru înseamnă că prețurile din cafenele și supermarketuri vor continua să crească.

Cum vor fi afectați consumatorii din Europa și Scandinavia?

📈 Prețuri mai mari în cafenele: Lanțurile mari de cafea, inclusiv Starbucks și Costa Coffee, au început deja să crească prețurile. În Suedia și Danemarca, o cafea ar putea ajunge să coste cu 10-20% mai mult.

🏠 Cafeaua pentru acasă devine mai scumpă: Supermarketurile anunță creșteri ale prețurilor pentru brandurile populare. Dacă obișnuiai să cumperi un pachet de 500 g cu 50 SEK, în curând ar putea ajunge la 60-65 SEK.

⚠ Reducerea consumului: Unii consumatori din Europa încep deja să reducă frecvența cu care cumpără cafea de specialitate, orientându-se spre alternative mai ieftine.

Ce putem face? Sfaturi pentru a economisi bani pe cafea

💡 Cumpără cafea în cantități mai mari: Dacă ai un brand preferat, profită de promoții și cumpără mai mult atunci când prețul este încă rezonabil.
💡 Testează alternativele locale: Unele mărci europene de cafea pot avea prețuri mai stabile față de mărcile premium importate.
💡 Folosește metode mai eficiente de preparare: Cafeaua preparată acasă este mereu mai ieftină decât cea cumpărată zilnic din cafenele.

Concluzie

Scumpirea cafelei este o realitate globală, iar consumatorii din Europa și Scandinavia trebuie să se pregătească pentru prețuri mai mari. Cu o ofertă limitată și o cerere în creștere, 2025 ar putea deveni unul dintre cei mai scumpi ani pentru iubitorii de cafea.

În ciuda entuziasmului uriaș din jurul tehnologiei Power-to-X, majoritatea proiectelor anunțate la nivel global pentru producția de hidrogen verde lipsesc de finanțare. Piața este percepută ca fiind prea riscantă de către investitori, iar numeroase capcane potențiale complică situația. Este nevoie de măsuri coercitive, afirmă cercetătorii din cadrul unui studiu realizat de Universitatea din Copenhaga.

Hidrogenul verde a fost mult timp considerat soluția viitorului pentru o energie prietenoasă cu mediul, iar tehnologia Power-to-X, care transformă energia electrică regenerabilă în hidrogen și alte molecule, a generat așteptări uriașe. În Danemarca, politicienii au numit Power-to-X o piatră de temelie a politicii climatice, iar hidrogenul „o nouă poveste de succes a exporturilor”.

Au fost anunțate proiecte ambițioase pentru producția de hidrogen, atât în Danemarca, cât și la nivel global. Cu toate acestea, realitatea arată că investițiile private așteptate nu s-au concretizat, iar multe proiecte sunt întârziate, abandonate sau în pericol. La nivel mondial, doar 4% din producția estimată de hidrogen pentru 2030 a primit aprobarea finală pentru investiții sau a început construcția.

Cercetătorii Oliver Bugge Hunt și Joachim Peter Tilsted de la Institutul de Economie Alimentară și a Resurselor au analizat, într-un studiu, motivele lipsei de investiții. Prin interviuri extinse cu actorii din industrie, analiza documentelor și participarea la conferințe și ateliere, aceștia au identificat principalele cauze ale întârzierii investițiilor în hidrogenul verde.

„Ne-am întrebat de ce nimeni nu investește într-o industrie atât de promovată și despre care toată lumea vorbește. Este îngrijorător că ceva cu potențialul de a accelera tranziția verde întâmpină astfel de dificultăți la început. Studiul nostru arată că hidrogenul verde este pur și simplu perceput ca o investiție proastă,” spune Oliver Bugge Hunt.

Studiul concluzionează că investitorii și dezvoltatorii de energie consideră că riscurile asociate proiectelor de hidrogen sunt prea mari în comparație cu așteptările de rentabilitate.

„Investitorii operează pe principiile obișnuite ale capitalismului de piață, dorind să-și plaseze capitalul în proiecte care oferă un randament rezonabil. În prezent, proiectele de hidrogen nu oferă această siguranță, motiv pentru care investitorii nu se implică,” spune Joachim Peter Tilsted.

Incertitudini privind reglementările și infrastructura

Una dintre principalele incertitudini este legată de tehnologia electrolizei, pe care se bazează Power-to-X. Aceasta este încă relativ netestată la scară mare, ceea ce ridică îndoieli cu privire la capacitatea instalațiilor Power-to-X de a performa conform așteptărilor. Acest lucru face ca costurile și posibilitățile de venituri, care implică sume de ordinul miliardelor, să fie nesigure. În plus, reglementările din acest domeniu sunt în continuă schimbare.

„Investițiile depind de cerințele privind aprobarea de mediu, siguranța și momentul în care un produs poate fi clasificat ca hidrogen verde. Și apoi există infrastructura. Când vor apărea conductele pentru transportul hidrogenului? Cât va costa utilizarea acestora? Aceste întrebări rămân fără răspuns și se schimbă constant,” explică Oliver Bugge Hunt.

Un exemplu în acest sens este anunțul guvernului danez din octombrie, conform căruia conducta planificată pentru transportul hidrogenului către Germania va fi finalizată cel mai devreme în 2031, în loc de 2028, așa cum era prevăzut anterior.

„Toate aceste incertitudini și lipsa de răspunsuri îi plasează pe dezvoltatori într-o poziție dificilă atunci când negociază contracte, termene și livrări cu clienții. În prezent, petrolul și gazele sunt investiții mai atractive, deoarece piața este mult mai consolidată, riscurile sunt stabilizate, iar randamentele sunt mai mari,” adaugă Joachim Peter Tilsted.

Despre Power-to-X

Power-to-X reprezintă un set de tehnologii care transformă energia electrică excedentară din surse regenerabile în hidrogen neutru din punct de vedere al emisiilor de CO2. Hidrogenul verde poate fi utilizat direct ca combustibil lichid pentru camioane și nave sau poate fi convertit în amoniac sau metanol, care pot fi folosite drept combustibil sau materii prime în industrie.

Procesul are loc prin electroliză, o metodă electrochimică prin care apa este descompusă în hidrogen și oxigen. Power-to-X permite stocarea energiei solare și eoliene sub o altă formă. În prezent, costurile de producție a produselor Power-to-X sunt semnificativ mai mari decât cele ale alternativelor fosile.

Rolul companiilor petroliere

Pe lângă fondurile de pensii și capitalul de risc, companiile petroliere sunt, de asemenea, investitori potențiali în hidrogenul verde. Deși mulți giganți petrolieri și din domeniul gazelor au anunțat proiecte Power-to-X de mare amploare, majoritatea alocă doar o mică parte din resursele lor acestui sector.

Studiul arată că aceste companii au condiții mai bune decât cele de energie verde pentru a finanța proiecte de hidrogen la scară mare, deoarece industria hidrogenului are mai multe asemănări cu cea a petrolului și gazelor decât cu cea a energiei solare și eoliene. Acestea pot beneficia de experiența lor, infrastructura existentă și relațiile cu clienții.

„În ultimii ani, companiile petroliere au obținut profituri uriașe și au resursele necesare pentru a face acest tip de investiții,” explică Oliver Bugge Hunt, dar subliniază riscurile:

„Știm din cercetările sociale că, în general, companiile petroliere sunt slabe în ceea ce privește inovarea în sectoarele verzi și în investițiile reale în acestea. Randamentul din petrol și gaze este pur și simplu mai mare. Există riscul ca hidrogenul să devină un mijloc prin care companiile petroliere se prezintă drept sustenabile, fără a contribui semnificativ la tranziția verde.”

Despre hidrogenul verde

Din cele 95 de milioane de tone de hidrogen produse la nivel global în 2022, doar 0,1% reprezenta hidrogen verde. Gazele naturale (hidrogen gri) și cărbunele (hidrogen negru) reprezentau 83% din producția globală, restul fiind produse secundare fosile rezultate din rafinare.

Agenția Internațională pentru Energie estimează că hidrogenul verde trebuie să reprezinte 34% din producția totală de hidrogen până în 2030 pentru a îndeplini obiectivele climatice.

Sursă:
Nyheder.ku.dk: Forskerne: Staten skal frem med pisken, hvis Power-to-X skal blive en reel klimaløsning.

Fenomenul climatic periodic El Niño – care provoacă fenomene meteorologice extreme, precum secetă, inundații și incendii de vegetație – este mai vechi decât se credea anterior. Oamenii de știință au demonstrat acum că acest fenomen natural există de 250 de milioane de ani, încă de pe vremea când continentele erau unite în supercontinentul Pangeea.

El Niño este un fenomen oceanic care, împreună cu fenomenul atmosferic Oscilația Sudică (Southern Oscillation), reapare în estul Oceanului Pacific cu o frecvență de doi până la șapte ani. Cele două fenomene sunt interconectate și sunt denumite împreună ENSO (El Niño – Southern Oscillation). Fenomenul durează, de obicei, între nouă și doisprezece luni, atingând apogeul în perioada Crăciunului (de unde provine și numele El Niño = Pruncul Sfânt).

Fenomenul influențează temperatura, viteza și intensitatea curenților oceanici. De asemenea, El Niño lasă amprente asupra condițiilor meteorologice locale și regionale. Fenomenele meteorologice extreme, precum seceta, inundațiile și incendiile de vegetație, afectează milioane de oameni din America de Sud și Australia.

Până acum, nu se știa cât de departe în timp se întinde acest fenomen climatic. Însă, într-un nou studiu publicat în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), o echipă internațională de cercetători a confirmat că El Niño și Oscilația Sudică au o istorie de cel puțin 250 de milioane de ani.

– Prin simulări climatice, am descoperit că ENSO a fost un fenomen climatic important cu mult înainte de apariția umanității. A fost o descoperire majoră pentru noi, spune Zhengyao Lu, cercetător în geografia naturală la Universitatea Lund, care a participat la studiu.

El Niño a fost și mai puternic în trecut

Folosind un model climatic global și calcule ale proceselor atmosferice și oceanice, cercetătorii au reușit să cartografieze istoria ENSO în intervale de câte zece milioane de ani. Spre surprinderea lor, s-a descoperit că fenomenul a fost semnificativ mai puternic în anumite perioade istorice comparativ cu zilele noastre. Studiul oferă cercetătorilor indicii valoroase pentru a înțelege modul în care fenomenul interacționează cu schimbările climatice actuale.

– O mai bună înțelegere a istoriei ENSO ne poate oferi perspective noi asupra modului în care acest fenomen s-ar putea schimba în viitor. Rezultatele sugerează că ENSO va continua să fie cea mai importantă sursă de variații climatice anuale la nivel global, explică Zhengyao Lu.

Noul studiu ajută cercetătorii să dezvolte modele climatice mai realiste, luând în considerare topografia, nivelurile de gaze cu efect de seră, radiația solară și batimetria. Zhengyao Lu afirmă că această cercetare va furniza informații valoroase pentru prognozele climatice viitoare.

– Evenimentele recente și viitoare de El Niño extrem pot fi determinate în principal de schimbările climatice provocate de activitatea umană. Totuși, pe o scară temporală de 250 de milioane de ani, variațiile naturale și alți factori au provocat schimbări mai mari. Este, oricum, extrem de important să înțelegem cum se comportă acest fenomen climatic într-o lume tot mai caldă, concluzionează Zhengyao Lu.

Studiul – condus de Universitatea Duke și Universitatea Peking – este publicat în PNAS: Persistently active El Niño-Southern Oscillation since the Mesozoic.

Sursa: Universitatea Lund Suedia

Anul 2024 a fost confirmat drept cel mai cald an înregistrat vreodată, marcând un punct de cotitură pentru monitorizarea globală a schimbărilor climatice. Este pentru prima dată când temperatura medie anuală globală a depășit cu 1,5°C nivelurile preindustriale, conform Raportului Global privind Clima publicat de Copernicus.

Această încălzire extremă a afectat toate regiunile continentale, inclusiv Europa, cu excepția Antarcticii și Australiei. Continentul european s-a remarcat printr-un ritm accelerat de creștere a temperaturii, dublu față de media globală începând cu anii 1980. Astfel, Europa a devenit regiunea cu cea mai rapidă încălzire de pe glob.

Regiunile arctice europene rămân cele mai afectate de creșterea temperaturilor. Schimbările în circulația atmosferică au favorizat valuri de căldură mai frecvente în timpul verii. Aceste schimbări climatice au avut un impact semnificativ asupra ghețărilor, care continuă să se topească, în timp ce modelele de precipitații suferă modificări importante. Frecvența și severitatea evenimentelor meteorologice extreme sunt, de asemenea, în creștere.

Temperaturile la suprafața mării au rămas excepțional de ridicate pe parcursul anului 2024. Perioada iulie-decembrie 2024 a fost a doua cea mai caldă înregistrată pentru această parte a anului, fiind depășită doar de recordurile stabilite în 2023.

Uniunea Europeană rămâne angajată să sprijine acțiunile globale privind clima, stabilind obiective ambițioase pentru a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Printre aceste obiective se numără reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 și un obiectiv propus de reducere netă a emisiilor cu 90% până în 2040.

Acest raport subliniază importanța acțiunilor imediate pentru combaterea schimbărilor climatice și a adaptării societăților la noile condiții impuse de o planetă tot mai caldă.