HORMONUL GIP Datele de la peste 500.000 de persoane oferă o înțelegere de bază a modului în care hormonul GIP funcționează în creier și corp.
Așa cum în timpul Războiului Rece marile puteri concurau în cursa spațială, marii giganți farmaceutici din lume concurează acum pentru a crea cel mai bun medicament împotriva obezității.
Este important să fii primul care explorează colțurile și conexiunile corpului pentru a putea dezvolta în cele din urmă medicamentul potrivit.
GLP-1 are efecte atât în creier, cât și în sistemul digestiv. Așa că este evident să ne gândim că același potențial există și în hormonul soră GIP.
Profesor Mette Rosenkilde
În prezent, mai multe companii farmaceutice mari nu sunt de acord cu privire la următorul pas.
Este vorba despre hormonul GIP din corp. Un hormon soră al cunoscutului hormon GLP-1, pe care se bazează Wegovy.
Pentru a obține cel mai bun medicament pentru pierderea în greutate, unii giganți farmaceutici cred că hormonul GIP ar trebui să fie întărit, în timp ce alții cred că ar trebui inhibat. Experimentele au arătat pierderi eficiente în greutate atât prin inhibarea, cât și prin activarea receptorului GIP combinată cu medicamentele existente pentru pierderea în greutate.
Cu un nou studiu fundamental de la Universitatea din Copenhaga, începem acum să înțelegem mai bine ce este corect. Autorii principali ai studiului sunt profesorul Mette Rosenkilde, care conduce laboratorul de farmacologie moleculară și translațională, lectorul Niels Grarup, liderul grupului de cercetare în cadrul Centrului de Cercetare Metabolică de Bază în cercetare genetică, și lectorul Alexander Hauser, liderul grupului de cercetare în informatică farmaceutică la facultatea de științe ale sănătății.
„Există un potențial neexploatat în a înțelege modul în care receptorul GIP funcționează în corp și cum acest lucru poate fi utilizat în dezvoltarea de noi medicamente, iar cu studiul nostru suntem cu un pas mai aproape de acest obiectiv,” spune Mette Rosenkilde.
Datele din studiu arată că inhibarea receptorului GIP poate duce la pierderea în greutate. Dar modul în care receptorul GIP este inhibat și activat este extrem de important, explică Mette Rosenkilde.
„Hormonul GIP are o reglare a semnalizării mai fină decât hormonul GLP-1. Este foarte important pentru funcția sa să se lege de arestine. Acestea sunt un grup de molecule care funcționează ca un blocaj pentru semnalul hormonului.”
În timp ce acest lucru face ca GLP-1 să fie un medicament foarte bun atunci când blocajul este eliminat, este esențial pentru GIP să aibă acest blocaj.
„Cu alte cuvinte, receptorul GIP trebuie să poată fi activat și să aibă semnalul de stop pentru a funcționa optim,” explică Mette Rosenkilde.
Cercetătorii își bazează rezultatele pe analizele datelor de la peste 500.000 de persoane. Aproximativ 10.000 sunt danezi care au participat la un proiect național de cercetare, iar restul sunt din UK Biobank.
„În populația daneză am efectuat teste clinice, cum ar fi analize de sânge și măsurători ale înălțimii și greutății, și am cartografiat variațiile congenitale ale receptorului GIP prin secvențierea genelor lor,” spune lectorul Niels Grarup de la Novo Nordisk Center for Basic Metabolic Research, care are o vastă experiență în studierea variațiilor genetice asociate cu diabetul de tip 2.
„Așa că am folosit datele daneze pentru a accesa UK Biobank și a examina un număr mare de persoane pentru a vedea dacă putem observa aceleași tendințe,” spune lectorul Alexander Sebastian Hauser de la Institutul de Design Farmaceutic și Farmacologie, care lucrează în domeniul farmacogenomicii și științei datelor farmaceutice.
În plus, cercetătorii au studiat și șoareci și celule și au comparat rezultatele cu cele din UK Biobank și studiile daneze.
Centrul de greață al creierului GLP-1 și GIP au aceeași funcție de bază: de a regla nivelul de insulină când mâncăm. Dar atât GIP, cât și GLP-1 s-au dovedit a putea face mult mai mult.
„GLP-1 are efecte atât în creier, cât și în sistemul digestiv. Așa că este logic să ne gândim că există același potențial și în hormonul soră GIP,” spune Mette Rosenkilde.
Și există indicii că acest lucru este adevărat, explică lectorul Alexander Sebastian Hauser de la Institutul de Design Farmaceutic și Farmacologie:
„Receptorul GIP are cu siguranță o funcție în creier, unde ajută la controlul centrului de greață. Și, în general, această familie de receptori este incredibil de importantă în creier. Atât în funcționarea normală a creierului, cât și în legătură cu bolile.”
Prin urmare, ne putem imagina că un medicament care combină GIP și GLP-1 ar putea oferi un efect foarte eficient de pierdere în greutate, dar ar putea evita în același timp efectul secundar de greață al medicamentului, explică Mette Rosenkilde. Ea subliniază, în același timp:
„Studiul oferă o înțelegere de bază a modului în care acest receptor funcționează într-un corp sănătos și sper că, în cele din urmă, poate fi folosit ca bază pentru dezvoltarea de noi medicamente.”
Poți citi „Characterization of genetic variants of GIPR reveals a contribution of β-arrestin to metabolic phenotypes” în Nature Metabolism.
Ce este hormonul GIP GIP înseamnă polipeptid insulinotropic dependent de glucoză și este un hormon care a fost izolat din intestinul subțire în 1970. Principalul efect al hormonului este de a stimula eliberarea de insulină din pancreas.
Astfel, GIP joacă un rol semnificativ în reglarea insulinei din corp, alături de GLP-1. GIP are, de asemenea, efect asupra absorbției grăsimilor, asupra sistemului nostru cardiovascular și, posibil, asupra centrului de greață al creierului.
