Două persoane cu același IMC pot avea riscuri foarte diferite de a dezvolta diabet de tip 2, în funcție de mecanismele biologice care stau la baza greutății lor. Unele forme de exces ponderal cresc riscul de diabet, în timp ce altele nu par să influențeze deloc riscul sau chiar pot avea un efect protector. Într-un nou studiu, cercetătorii descriu procesele moleculare care explică aceste diferențe.
Obezitatea și diabetul de tip 2 se numără printre cele mai mari provocări globale de sănătate publică. Excesul ponderal este strâns asociat cu un risc crescut de diabet de tip 2, însă departe de toate persoanele supraponderale ajung să dezvolte boala. Relația este mai complexă decât se credea anterior.
În prezent, IMC-ul este folosit ca un indicator simplu pentru a evalua dacă o persoană se află într-o categorie de risc, însă noul studiu, publicat în Nature Communications, arată că IMC-ul este un instrument prea grosier pentru a putea prezice cu precizie acest risc.
Studiile anterioare au arătat că există cel puțin două tipuri diferite de exces ponderal – unul asociat cu un risc mai mare și unul cu un profil metabolic mai favorabil. Noul studiu merge mai departe și arată că variațiile sunt și mai ample.
– Cercetările anterioare au arătat că obezitatea nu este o afecțiune uniformă. Noi arătăm că există mai multe mecanisme biologice diferite care conduc la niveluri diferite de risc pentru diabet și putem, de asemenea, să cartografiem mai bine procesele moleculare care stau la baza acestor diferențe, spune Åsa Johansson, profesor la Universitatea din Uppsala, coordonatoarea studiului.
Patru profiluri biologice cu riscuri diferite de diabet
Cercetătorii au analizat date genetice provenite de la sute de mii de persoane și le-au combinat cu volume mari de date moleculare, inclusiv proteine, metaboliți și biomarkeri clinici.
Rezultatele arată că variantele genetice asociate cu IMC-ul pot fi împărțite în patru grupuri. Două dintre aceste grupuri sunt asociate cu un risc moderat, respectiv puternic crescut de diabet de tip 2, în timp ce celelalte două sunt asociate fie cu lipsa unei influențe asupra riscului, fie cu un efect protector.
– Asta înseamnă că două persoane cu același IMC pot avea riscuri complet diferite de a dezvolta diabet, în funcție de mecanismele biologice care stau la baza greutății lor, spune Åsa Johansson.
O cartografiere moleculară amplă stă la baza rezultatelor
Unul dintre punctele forte ale studiului este faptul că cercetătorii au putut corela profilurile genetice cu modificări moleculare extinse din organism.
Prin analizarea a peste 3.000 de markeri moleculari, cercetătorii au identificat peste 100 de biomarkeri metabolici, precum și mai mulți biomarkeri clinici care contribuie la explicarea motivului pentru care diferitele grupuri au efecte atât de diferite asupra riscului de diabet.
Cele două grupuri cu risc crescut sunt caracterizate de un profil lipidic și metabolic nefavorabil, în care metabolismul grăsimilor este perturbat.
Aceasta include, printre altele, redistribuirea lipidelor între diferite tipuri de lipoproteine, ceea ce duce la apariția unor particule bogate în trigliceride atât în lipoproteine considerate nocive, precum LDL, cât și în colesterolul HDL, care în mod normal are un rol protector.
Atunci când particulele HDL devin bogate în trigliceride, funcția lor protectoare se reduce.
În același timp, grupurile cu risc crescut au prezentat markeri ai rezistenței la insulină, inflamației și modificărilor metabolismului aminoacizilor – factori care, împreună, contribuie la creșterea riscului de diabet de tip 2.
Grupul asociat cu un risc mai scăzut a prezentat, în schimb, un metabolism lipidic mai favorabil, în care colesterolul și alte lipide sunt transportate eficient din țesuturile organismului înapoi către ficat.
Acest lucru a fost însoțit de un profil mai echilibrat al lipoproteinelor și de o stare mai puțin inflamatorie. Per ansamblu, aceste caracteristici indică un metabolism care funcționează mai bine, cu un control mai bun atât al grăsimilor din sânge, cât și al glicemiei, ceea ce contribuie la reducerea riscului de diabet de tip 2.
– Ceea ce este unic în studiul nostru este faptul că nu vedem doar că aceste diferențe există, ci putem începe să le explicăm și la nivel molecular, spune Åsa Johansson.
Rezultatele ar putea permite o prevenție mai personalizată a diabetului
Rezultatele ar putea avea importanță atât pentru evaluarea riscului, cât și pentru tratamentul diabetului de tip 2.
– În prezent, IMC-ul este utilizat ca un indicator simplu al riscului, dar rezultatele noastre arată că nu este suficient. În viitor, este posibil să fie nevoie să ținem cont de profilul biologic al fiecărei persoane pentru a putea evalua mai bine riscul și pentru a interveni preventiv la timp, spune Pascal Mutie, autorul principal al studiului și fost cercetător postdoctoral la Universitatea din Uppsala.
Cercetătorii subliniază, în același timp, că persoanele nu aparțin unei singure categorii, ci reprezintă mai degrabă un mozaic de diferite profiluri biologice de risc.
Pentru o prevenție eficientă a bolii va fi, prin urmare, important să fie identificate persoanele la care predomină mecanismele biologice care cresc cel mai mult riscul.
Studiul identifică, de asemenea, mai multe mecanisme moleculare care ar putea deveni ținte pentru noi medicamente sau pentru intervenții preventive. Pe termen lung, acest lucru ar putea contribui la dezvoltarea unor strategii mai precise pentru prevenirea diabetului de tip 2 și reducerea impactului acestei boli.
Articol științific
Mutie, P.M., Stojanovic, T., Lo Faro, V. et al. Genetic and molecular signatures highlight diverse pathways linking obesity to type 2 diabetes. Nature Communications 17, 5680 (2026).
DOI: 10.1038/s41467-026-74675-9
Despre studiu
Studiul se bazează pe date genetice și moleculare din UK Biobank – una dintre cele mai mari infrastructuri de cercetare din lume, cu acces extins la date de genomică, proteomică și alte tipuri de date „omice” – precum și din FinnGen, o biobancă finlandeză similară, care include date genetice detaliate corelate cu registre de sănătate.
În plus, cercetătorii au utilizat date agregate provenite din cele mai mari consorții internaționale care studiază baza genetică a diabetului de tip 2 și a obezității, printre care DIAGRAM și GIANT.
